cine?

Portretul lui Apollinaire şi Marie Laurencin, de Henri Rousseau, 1909

Un nume - Guillaume Apollinaire; Guillaume, originar în Franţa, înseamnă 'protector'. Pentru un semnificativ număr de perechi de urechi, numele nu trezeşte decât, în cel mai bun caz, nişte palpitaţii vagi, datorate pronunţiei întortocheate. Destul de complicat, într-adevăr.

Deci, cine este Apollinaire? Şi, în special, de ce Apollinaire?

Guillaume Apollinaire, pseudonimul literar al lui Wilhelm Albert Vladimir Apollinaris de Kostrowitzky, (n. 26 august 1880, Roma - d. 9 noiembrie 1918, Paris) a fost poet,prozator şi critic de artă. Mama sa a fost o nobilă poloneză dar identitatea tatălui est incertă.

Reprezentant notoriu al avangardei artistice de la începutul secolului XX, reformator al limbajului poetic, precursor al suprarealismului. Se naşte la Roma, în 1880, şi urmează şcoala la Monaco, Cannes şi Nisa. Publică primele poezii în 1897 sub pseudonimul Guillaume Macabre. Soseşte în 1899 la Paris pentru a exercita diverse meserii, de la cea de funcţionar bancar la aceea de profesor particular. Împreună cu unul din elevii lui petrece un timp în Renania (Germania). Acolo, pe frumoasa vale a Rinului, se pare că şi-a descoperit înzestrarea pentru poezie. Se stabileşte definitiv la Paris în 1903, unde îşi începe colaborările literare în diverse publicaţii, după ce - încă din 1902 - îşi vădise talentul de critic de artă în paginile revistei "L'Européen", unde publicase eseuri despre operele de artă admirate în muzeul din Nürnberg. Devine în scurtă vreme unul dintre cei mai populari membri ai comunităţii artistice a Parisului, client obişnuit al localurilor "Le bateau lavoir" şi "Le lapin agile" din Montmartre.

revista L'Européen

 Le Bateau Lavoir

Le lapin agile

Printre prietenii şi colaboratorii săi se vor număra Pablo Picasso, Jean Cocteau, Alfred Jarry, Erik Satie, Ossip Zadkine, Max Jacob ş.a. Îşi câştigă pâinea lucrând la o bancă, dar pentru a-şi rotunji veniturile începe să scrie romane erotice (pe care le numeşte pornographiques et alimentaires). Colaborează la reviste literare în care îi apar poemele în proză, publicate mai târziu în volumul de debut, L'enchanteur pourrissant (1909, cu xilogravuri de André Derain).

Despre aceşti pictori mai sus menţionaţi a scris şi o carte, numită 'De la Ingres la Picasso', despre care vor fi oferite mai multe amănunte cu altă ocazie.